Cine a inventat cerneala? Lucruri uimitoare pe care probabil nu le stiai

Timp de foarte multi ani, omul a ”scris” in lut, piatra sau lemn pentru a povesti o intamplare din viata sa sau a altora. Dar, cand au aparut cerneala si hartia, revolutia scrisului s-a produs pentru totdeauna. Cele mai vechi scrieri sunt considerate desenele rupestre. Multe culturi antice, din intreaga lume au descoperit independent si si-au produs propria cerneala pentru a scrie si pentru a desena.

Cunostintele despre acele cerneli, retetele si tehnicile de productie provin din analizele arheologice sau din textele in sine. Din ce se face cerneala este intrebarea care a preocupat timp indelungat lumea, de la antici incoace.

Din ce se face cerneala?

Este greu sa deducem exact cine a inventat cerneala si de cand dateaza intr-un mod precis, existand o multime de variante. Totusi, cele mai relevante informatii apar a fi cele provenite de la istoricul B.N.Goswamy, un critic si istoric de arta, care sustine ca cerneala a fost inventata pentru prima oara in anul 2697 i. Hr de catre filosoful si inventatorul chinez Tien-Lcheu. El este considerat ca omul care ar fi simplificat scrisul, preparand un lichid negru din funingine, ulei, piele de magar si muschi de copac pe care l-a folosit pentru a marca pe pietre si pe hartie.

Se presupune ca in istoria cernelii chinezesti se ajunge in secolul 23 i.Hr., sa se foloseasca ca pigmenti si coloranti plante naturale, animale si cerneli minerale bazate pe materiale precum grafit amestecat cu apa si aplicate cu pensule de cerneala.

In India Antica s-a folosit cerneala inca din cel putin secolul al IV-lea i.Hr. Era denumita „masi” si era preparata din oase arse, gudron, smoala si alte substante. Practica scrierii cu cerneala si cu un ac cu varf ascutit era foarte comuna la inceputurile Indiei de Sud. Mai multe sutre budiste si jainiste au fost rescrise in cerneala.

Cerneala folosita pentru penitele primitive de trestie ale egiptenilor avea culoarea neagra, caracteristica datorata pulberii de carbune sau cenusii pulverizate. Adeseori, aceste ingrediente erau amestecate, apoi se adauga un ulei de candela ce continea o gelatina derivata dintr-o fiertura de piei de magar. Acest element final, ce conferea vascozitate cernelii, avea un miros neplacut, pentru inlaturarea caruia se adauga o anumita cantitate de ulei de mosc.

Grecii au facut cerneala din funingine, lipici si apa, asa-numitele „cerneluri de carbon”. Aceasta nu deteriora hartia, facand-o reutilizabila, dar nu rezista la umezeala si se putea murdari.

In Roma Antica cerneala se numea „atramentum” si era foarte populara. Atat de populara incat s-a folosit pana in Evul Mediu. Cerneala era preparata din saruri de fier amestecate cu tanin din fructe ce cresteau in copaci si un agent de ingrosare. Cand atingea hartia avea o culoare de albastru spre nergu, iar dupa ce se usca devenea un maro inchis.

Pulberea de carbune a ramas ingredientul principal al cernelurilor de-a lungul intregului ev mediu, desi diferite civilizatii au experimentat si alte combinatii, adaugand rasini sau lianti.

In jurul anului 300 d.Hr., chinezii au dezvoltat o cerneala solida care ar putea fi stocata ca un bat sau pastila. Cand vrei sa scrii ceva, se rade niste cerneala de pe bat si se amesteca cu apa. Acest tip de cerneala este inca folosit astazi prin Asia de Est. In Statele Unite, aceste bastoane sunt adesea numite cerneala chineza sau cerneala japoneza. Cerneala neagra din carbon este adesea numita cerneala india in SUA, chiar daca a fost dezvoltata in China.

„Cerneala de fier” a fost populara din secolul al XV-lea pana in secolul al XIX-lea si a fost facuta din saruri de fier si acizi taninici. Singura problema cu aceasta cerneala a fost ca este coroziva si dauneaza hartiei pe care este scrisa.

Carturarii din Europa medievala, aproximativ 800-1500 d.Hr., au scris pe pergamentul din piele de oaie. O reteta de cerneala din secolul al XII-lea a cerut ca ramurile de paducel sa fie taiate in primavara si lasate sa se usuce. Apoi coaja ramurilor a fost batuta si inmuiata in apa timp de opt zile. Apa a fost fiarta pana cand s-a ingrosat si s-a innegrit. Vinul a fost adaugat in timpul fierberii. Cerneala a fost turnata in pungi speciale si atarnata la soare. Odata uscat, amestecul a fost amestecat cu vin si sare de fier peste un foc pentru a face cerneala finala.

Evolutia tipografiei si cerneala moderna

Vreme indelungata, compozitia cernelurilor tipografice a fost tinuta in mare secret de catre tipografi, care le preparau ei insisi. Ingredientele de baza erau negrul de fum si uleiul de in reduse prin incalzire. Prima fabrica de cerneluri pentru tipografie a fost deschisa abia in anul 1818, de catre Pierre Lorilleux. Multe dintre neajunsurile provocate de cerneala, mai ales tendinta particulelor sale microscopice de a bloca varfurile penitelor, au fost rezolvate prin inventarea solventilor sintetici; acestia, adaugati unor solutii apoase, au produs cerneala moderna.

Tehnologia se confrunta mereu cu noi provocari. In momentul in care stilourile ajunsesera la un grad ridicat de perfectiune, a aparut un nou tip de obiect de scris, avand specificatii proprii pentru tipul de cerneala ce putea fi folosit. Cerneala destinata pixurilor se obtinea initial dintr-o solutie de colorant in acid oleic, careia i se adaugau uleiuri si rasini speciale pentru imbunatatirea proprietatilor de curgere. Insa, din cauza caracterului lor uleios, primele cerneluri de acest tip necesitau un timp indelungat pentru a se usca, manjind hartia cu o frecventa enervanta.

Mai mult, daca paginile scrise erau puse una peste alta, scrisul se lua de pe o pagina pe alta, lasand urme inestetice. Solutia moderna a fost sintetizarea noilor coloranti organici fara uleiuri si a solventilor cu uscare rapida ce-i contineau. Pasta moderna de pixuri, o reteta ce contine coloranti organici, glicoli, alcooli aromatici si eteri polihidrati, are o vascozitate de aproximativ 10.000 de ori mai mare decat apa, se usuca rapid si nu se decoloreaza nici daca este expusa direct luminii solare.

Chiar daca Tien nu a realizat ca acel lichid va deveni ceva important, cerneala creata de el a deschis noi usi catre progres in istoria scrisului pentru nenumarate generatii si a patruns pana in epoca noastra moderna.

Cerneala este un lichid sau o pasta ce contine pigmenti sau coloranti si este folosita pentru a colora o suprafata, pentru a produce o imagine, un text sau un design. Cerneala este folosita pentru desenat sau pentru scris cu o pana, o pensula sau un stilou. Poate fi un mediu complex, compus din solventi, pigmenti, coloranti, rasini, lubrifianti, agenti de solubilizare, surfactanti, substante fluorescente si alte materiale.