Cine a inventat stiloul

Invenția stiloului este un subiect dezbătut pe îndelete în mediul online și care stârnește dezbateri destul de aprinse între pasionații de instrumente de scris. În funcție de naționalitatea și preferințele personale ale celui ce îndrăznește să răspundă la întrebarea ”cine a inventat stiloul”, responsabili de apariția sa sunt Petrache Poenaru, L.E Waterman ori Frederick Fölsch. Întrebarea este una foarte complexă și ne străduim în acest articol să facem lumină asupra acestui subiect.

Există două moduri de a aborda subiectul. Pe de o parte ne putem întreba cine a folosit stiloul pentru prima oară și pe de alta cine a patentat stiloul prima oară. Răspunsurile, veți vedea, nu coincid deloc însă ambele sunt abordări care ne pot ajuta să înțelegem mai bine evoluția acestui instrument de scris de-a lungul timpului.

Prima mențiune a unui stilou vine din anul 973 când califul Ma'ād al-Mu'izz a cerut un instrument de scris care să nu-i păteze mâinile (să ne amintim că la vremea respectivă pentru scris se foloseau penele de curcan, de gâscă sau de lebădă), care să nu lase urme de cerneală și care să aibă un flux constant de cerneală fără a fi nevoie să fie înmuiat într-o călimară. Se pare că dorința i-ar fi fost îndeplinită însă nu se cunosc amănunte despre cum funcționa sau cum arăta stiloul respectiv.

Există dovezi care indică faptul că și Leonardo da Vinci ar fi folosit un stilou, adică un instrument de scris cu rezervor și flux constant de cerneală, prin anii 1500. În secolul XVII apare o altă mențiune a stiloului: inventatorul german Daniel Schwenter inventează un stilou din 2 pene, una dintre ele având rolul de rezervor. Există și mențiuni ale unui instrument de scris fabricat din metal și care avea un rezervor de cerneală ce datează din 1663.

În anul 1809, Frederick Fölsch obține primul brevet englezesc pentru stiloul său iar câțiva ani mai târziu, în 1827 Petrache Poenaru obține la Paris un brevet pentru stiloul său.

Dacă până la această dată rezervoarele stilourilor aveau un capac și trebuiau umplute cu ajutorul unei pipete, în 1832 John Jacob Parker obține un brevet pentru un mecanism de umplere a rezervorului cu piston care deschide drumul către noi inovații.

Louis Waterman este un alt inventator creditat cu invenția stiloului. În anul 1884 Waterman obține și el un brevet pentru stiloul său, un stilou al cărui rezervor putea fi umplut prin răsucire. Tot Waterman este cel care folosește acțiunea capilară pentru a îmbunătăți fluxul de cerneală, mai exact pentru a evita ca penița să lase pete de cerneală pe hârtie. Acțiunea capilară este o expresie care descrie procesul prin care un lichid curge într-un spațiu îngust în opoziție cu sau fără ajutorul unor forțe externe ca gravitatea. Folosindu-se de acest principiu, Waterman concepe o peniță ce avea o gaură și adaugă trei canale în mecanismul de alimentare cu cerneală ce se află în spatele peniței.

În afară de brevetele pe care le-am menționat, între anii 1809 și 1900 alți inventatori și-au adus contribuția și au obținut brevete pentru inovațiile aduse stiloului: Azel Storrs Lyman, Duncan MacKinnon și Alonzo T. Cross, etc.

Așadar, cine a inventat stiloul? După cum vedeți este imposibil să obțineți un răspuns clar la această întrebare. Din mândrie națională am fi tentați să spunem că Petrache Poenaru este inventatorul stiloului însă tot din același motiv americanii vor spune că inventatorul stiloului este Waterman iar englezii îl vor numi pe Fölsch. Patentul obținut la Paris de Petrache Poenaru, certifică faptul că stiloul creat de el folosea penița din metal și că incorpora un rezervor pentru cerneală din pană de gâscă însă modelul de stilou patentat de Poenaru nu a fost niciodată folosit la scară largă. Este foarte adevărat însă că din punct de vedere cronologic, stiloul lui Poenaru a fost brevetat mult înaintea stiloului lui Waterman.

Realitatea este că stiloul așa cum îl cunoaștem cu toții este un cumul inovații: parte dintre cei ce și-au adus contribuția la evoluția stiloului au revoluționat penița, alții și-au concentrat eforturile asupra rezervorului sau asupra felului în care ar fi putut controla fluxul de cerneală din rezervor către peniță. Ca urmare pentru stiloul de azi, trebuie să-i mulțumim nu doar lui Poenaru ci și tuturor celor care într-un fel sau altul și-au pus amprenta asupra acestui instrument de scris.