Papetarie.ro foloseste cookies pentru a tine minte faptul ca v-ati logat pe site si pentru a va putea stoca produsele in cosul de cumparaturi. De asemenea acestea vor colecta statistici anonime, pentru a va oferi si livra functii avansate si continut personalizat de marketing.
Pentru a va putea bucura de intreaga experienta ca vizitator Papetarie.ro este necesar sa fiti de acord cu procesatori de date.
Despre noi Contact FAQ/Help
Tel: 0751 555 333 (L-V, orele 8-16:30) Email: comenzi@papetarie.ro
Blog Reduceri&Promotii

Istoria creionului: de la pulberea de grafit la creionul mecanic


In lumea creatiei creionul este o unealta importanta, asadar nu putem incepe sa scriem despre istoria creienului daca nu lamurim cum functioneaza un creion, pentru ce este folosit si mai ales cine a inventat creionul.

Ce este creionul?

Un creion este un dispozitiv pentru scris sau desenat, construit dintr-un miez pigment ingust, solid, inchis intr-o carcasa protectoare care impiedica ruperea miezului sau murdarirea mainii utilizatorului. Creioanele creeaza semne prin abraziune fizica , lasand o dara de material solid care adera la o foaie de hartie sau la alta suprafata, fiind diferite de stilouri, care distribuie cerneala lichida sau gel pe suprafata marcata prin trecerea lor.

Miezul pigmentat al creionului, numit si mina creionului, este realizat din pulbere de grafit, amestecat cu un liant de lut. În istoria creionului au existat mai multe tipuri de creioane. Creionul din grafit, cunoscut in mod traditional sub numele de „creion de plumb” produce semne gri sau negre care sunt usor sterse, dar altfel rezistente la umiditate, majoritatea substantelor chimice, radiatiilor ultraviolete si imbatranirii naturale.


Alte tipuri de mine de creion, ar fi cele de carbune, utilizate in principal pentru desen si schite. Creioanele colorate sunt uneori folosite pentru a corecta texte, dar sunt de obicei considerate materiale de arta. Creioanele de grasime au un miez mai moale, uleios, care poate lasa urme pe suprafete netede, cum ar fi sticla sau portelanul.

Cea mai comuna carcasa de creion este lemnul subtire, de obicei hexagonal in sectiune, dar uneori cilindric sau triunghiular, lipit permanent de miez adica de mina. Carcasele pot fi si din alte materiale, cum ar fi plasticul sau hartia. Pentru a utiliza creionul, carcasa trebuie sculptata sau decojita pentru a expune capatul de lucru al miezului ca punct ascutit.

Creioanele mecanice au carcase mai elaborate, care nu sunt lipite de miez; in schimb, ele accepta miezuri pigmentare separate, mobile, care pot fi extinse sau retrase, de obicei prin varful carcasei, dupa cum este necesar. Aceste carcase pot fi reincarcate cu mine noi, de obicei din grafit, deoarece cele anterioare sunt consumate.

Istoria incepe cu pensula cu par de camila

Termenul de creion vine de la cuvantul „princel”, provenit la randul sau din latinescul „penicillus”, ce insemna in franceza veche o „coada mica”, termen ce se referea initial la pensula fina din par de camila, a unui artist, folosita si pentru scris inainte de modernele „creioane de plumb” sau creta. Desi creionul arhetipal a fost o perie de artist, romanii au folosit pe scara larga stylusul, adica un baston subtire de metal pentru a zgaria in papirus, tablete de ceara sau frunze de palmier.

Pentru a desena pe diferite materiale, cel mai apropiat predecesor al creionului a fost silverpointul, un stylusul ce avea varful din plumb, staniu sau cel mai adesea din argint, si desenul se obtinea prin glisarea varfului de argint pe suprafata adesea pregatita cu grund. Silverpoint este unul dintre cele mai folosite tipuri de stylusuri utilizate de carturari, mestesugari si artisti din cele mai vechi timpuri.

Descoperirea grafitului

Istoria creionului este strans legata si de descoperirea grafitului. In 1565 un mare zacamant de grafit a fost descoperit in apropiere de Grey Knotts din catunul Seathwaite din parohia Borrowdale, Cumbria, Anglia. Acest zacamant de grafit era extrem de pur si solid si putea fi taiat cu usurinta in bete. Ramane singurul zacamant de grafit gasit vreodata in aceasta forma solida. Chimia fiind in faza incipienta, substanta a fost considerata a fi o forma de plumb. In consecinta, a fost numita „plumbago”, ce insemna in latina „minereu de plumb” si de aici denumirea de „creion din plumb”, capatata de creion, chiar daca nu continea nici un fel de plumb.

Se va realiza curand ca grafitul este foarte valoros in fabricarea ghiulelelor si minele, toate acestea fiind sub controlul Coroanei. Cand s-au acumulat suficiente rezerve de grafit, minele au fost inundate pentru a preveni furtul. S-a descoperit si utilitatea grafitului pentru creioane, dar, dat fiind importanta sa pentru armata, pentru creioane s-a folosit doar grafitul de contrabanda.

Suportul din lemn adaugat

Deoarece grafitul este moale, are nevoie de o forma de invelis. Pentru stabilitate, bastoanele de grafit au fost initial infasurate in sfoara sau piele de oaie. Istoria creionului continua iar Anglia s-a bucurat de un monopol asupra productiei de creioane pana in 1662 cand o metoda de reconstituire a pulberii de grafit a fost gasita in Italia. Cu toate acestea, creioanele englezesti patrate, au continuat sa fie facute cu bastoane taiate din grafit natural pana in anii 1860. Orasul Keswick, din apropierea zacamintelor originale de grafit, inca produce creioane, fabrica fiind, de asemenea, locatia Muzeului Creionului Derwent.

In jurul anului 1560, un cuplu italian pe nume Simonio si Lyndiana Bernacotti a facut, ceea ce sunt probabil, primele planuri pentru creionul de tamplarie modern, invelit in lemn. Versiunea lor a fost un tip plat, oval, mai compact de creion. Conceptul lor implica scobirea dintr-un bat de lemn de ienupar. La scurt timp dupa aceea, istoria creionului este revolutionată printr-o tehnica superioara, doua jumatati de lemn au fost sculptate, un baston de grafit introdus, iar jumatatile apoi lipite impreuna, in esenta aceeasi metoda utilizata pana in prezent.

Creioane noi din pulbere de grafit, grafit si argila

Prima incercare de fabricare a minelor de creion din grafit pudra a fost in Nürnberg, Germania, in 1662, fiind folosit un amestec de grafit, sulf si antimoniu. Creioanele engleze si germane nu au fost disponibile francezilor in timpul razboaielor napoleoniene, Franta, aflata sub blocada navala impusa de Marea Britanie, nu a reusit sa importe betele de grafit pur din minele britanice Grey Knotts, singura sursa cunoscuta din lume. Franta nu a reusit, de asemenea, sa importe inlocuitorul inferior al creionului de grafit german.

In istoria creionului este important de stiut cine a inventat creionul modern. Creionul modern a fost inventat in 1795 de Nicholas Jacques Conté, un om de stiinta care servea in armata lui Napoleon Bonaparte. El a descoperit o metoda de amestecare a grafitului pudra cu lut si formarea amestecului in tije care au fost apoi trase intr-un cuptor. Prin variatia raportului dintre grafit si argila, duritatea minei de grafit putea fi variata. Aceasta metoda este cruciala in istoria creionului si a fost descoperita anterior de austriacul Joseph Hardtmuth, fondatorul Koh-I-Noor, in 1790 care a si brevetat metoda in 1802.


In Anglia, istoria creionului a continuat cu grafitul taiat intreg. Prima inventie de succes, din 1838, a fost a lui Henry Bessemer, care a gasit o metoda de comprimare a pulberii de grafit in grafit solid, permitand astfel reutilizarea deseurilor de la taiere.

Altfel de creioane

Creioanele mecanice folosesc metode mecanice pentru a impinge mina de grafit printr-o gaura la capatul unui suport pentru a scrie. Acestea pot fi creioane de propulsie care utilizeaza un mecanism intern pentru a impinge mina de grafit in pozitia dorita sau un al doilea tip de creion mecanic care tine fixa doar varful minei de grafit, care s-ar misca liber gravitational in suportul sau. Creioanele mecanice sunt populare pentru longevitatea lor si pentru ca s-ar putea sa nu aiba nevoie niciodata de ascutire.

Creioanele pop a point sunt cunoscute, de asemenea, sub numele de creioane Bensia, sunt formate din multe varfuri scurte de creion in stil cartus, adapostite intr-un suport de plastic. Un varf bont este indepartat tragandu-l de la capatul de scriere si reintroducandu-l in partea de jos deschisa a corpului, impingand astfel un nou varf in partea de sus.

Creioanele din plastic au fost un moment important în istoria creionului, fiind inventate de Harold Grossman pentru Empire Pencil Company in 1967, ulterior imbunatatite de Arthur D. Little pentru Empire din 1969 pana la inceputul anilor 1970. Creionul de plastic a fost comercializat sub numele de creionul „EPCON”. Aceste creioane au fost co-extrudate, extrudand un amestec de grafit plastifiat intr-un miez compozit din lemn.

Articole Similare

5 moduri în care o tablă de plută te poate face mai organizat,  personal și profesional
5 moduri în care o tablă de plută te poate face mai organizat, personal și profesional
Citeste articolul
Lampa pentru birou - alegerea smart în funcție de mediul de lucru
Lampa pentru birou - alegerea smart în funcție de mediul de lucru
Citeste articolul
Mapa de conferință a micului antreprenor sau cum te pregătești pentru un eveniment de business
Mapa de conferință a micului antreprenor sau cum te pregătești pentru un eveniment de business
Citeste articolul
10 obiecte de birotică pe care le poți transforma în cadouri pentru colegi
10 obiecte de birotică pe care le poți transforma în cadouri pentru colegi
Citeste articolul
Mai bine în 2019: 19 principii cu care să începi anul
Mai bine în 2019: 19 principii cu care să începi anul
Citeste articolul